DESPRE VOLUNTARIAT LA SMURD

• mai 14, 2019
• De romolus

Am stat de vorbă astăzi cu două dintre cele mai experimentate voluntare din cadrul SMURD Cluj, cu sute de gărzi la activ, care au colaborat împreună la intervenția acordată victimelor accidentului de la Căpuș din 20 aprilie, în urma căruia 11 persoane au necesitat asistență medicală de urgență.

Am vrut să le cunoaștem mai bine, să vedem ce înseamnă voluntariatul pentru ele, dar mai ales ce simt când sunt în teren, într-o situație tensionată și cum fac față acestui lucru. Delia și Bianca sunt studente la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină Generală, anul VI, respectiv anul V, din cadrul

UMF Cluj-Napoca, dar în cea mai mare parte le găsești „de gardă” pe echipajele de terapie intensivă mobilă, echipaje ce sunt trimise la cele mai dificile cazuri din teren, unde alături de colegii medici, pompieri și asistenți medicali contribuie la salvarea persoanelor aflate în situații critice. Nu se consideră eroine, ci mai degrabă oameni ce-și fac bine treaba, indiferent de situație. Aveți mai jos răspunsurile pe care le-au dat întrebărilor puse:

De ce ai ales să faci voluntariat la SMURD?

Bianca: Pentru mine, povestea SMURD a început din primul an de facultate, fiind captivată de diversitatea și imprevizibilul ce caracterizează acest domeniu al medicinei de urgență. Mi se părea incredibil să am oportunitatea de a face parte dintr-o asemenea echipă, de a participa la intervenții, de a fi acolo, „în linia întâi”.

Delia: Eram anul I, în prima sesiune, pe holul unui amfiteatru, repetând teoria din cărți şi atlase atunci când am văzut afişul cu înscrierile pentru SMURD. Foarte mult mi-a plăcut ideea că aş putea învăța cum să interacționez cu pacienții încă din primii ani de facultate (cu alte cuvinte să pun în practică ceea ce învăț teoretic), cum să reacționez în situații de urgență şi foarte important cum să lucrez în echipă.

Ce înseamnă SMURD pentru tine?

B: Clișeicul „a doua familie” este probabil cel mai potrivit răspuns. SMURD înseamnă oamenii alături de care mă simt acasă – paramedici, medici, asistenți și pompieri, care m-au format de-a lungul timpului ca paramedic, dar și ca om.

D: Rezumând (deoarece aş putea scrie o carte cu multe volume) pentru mine SMURD înseamnă MEDICINĂ, DEVOTAMENT şi FAMILIE.

Ce le răspunzi oamenilor când îți spun „Eu n-aș putea face asta”?

B: Este de departe cea mai frecventă reacție pe care o primesc și cred că e firească. Fie că e vorba despre permanenta stare de alertă pe care o presupune lucrul în acest domeniu, despre turele de noapte sau confruntarea cu situații critice, sunt lucruri cu care ajungi să te obișnuiești cu timpul, dacă există pasiune.

D: Le spun simplu că îi înteleg deoarece noi, oamenii, nu suntem toți la fel (ca şi multitudinea de opțiuni de carieră) şi cu siguranță pentru fiecare din noi există o potrivire. Trebuie doar căutată. De exemplu, nici eu nu aş putea să am o meserie în care să nu lucrez direct cu oamenii și să pot să le ofer direct o mână de ajutor.

Dacă ar fi să renunți, ce ți-ar lipsi cel mai mult?

B: Totul. Probabil de aceea nu-mi place întrebarea…

D: Oamenii. În cadrul acestei echipe am cunoscut oameni extraordinari care pentru mine au devenit mentori şi prieteni în adevăratul sens al cuvântului.

Ce direcție de viitor ai?

B: În mai puțin de doi ani urmează să susțin examenul de rezidențiat, iar specialitatea pe care îmi doresc să o urmez este Anestezie și Terapie Intensivă. Deși pe parcursul anilor de facultate am încercat să îmi deschid orizonturile, am știut de la început că asta mi se potrivește și nu cred că îmi voi schimba decizia.

D: Fiind la finalul anului VI e o întrebare destul de complicată deoarece în ecuație intră multe necunoscute. Pe scurt, în urma examenului de rezidențiat sper să urmez specialitatea pe care mi-o doresc*, să mă pregătesc în străinătate pentru o perioadă şi apoi să mă întorc în țară.

*toți colegii Deliei știu că aceasta își dorește să devină cardiolog și cu ocazia asta îi urează mult succes la examenul din toamnă.

Referitor la intervenția din 20 aprilie,

Care a fost prima impresie când ai coborât din ambulanță?

B: Mereu când ne deplasăm spre un accident rutier ne trec prin minte tot felul de scenarii și încercăm să ne pregătim pentru ceea ce am putea întâlni acolo. Dar abia când deschizi ușa ambulanței ești confruntat cu realitatea din teren. Impresionantă a fost amploarea acestui eveniment, numărul mare de victime, dar și mobilizarea persoanelor care au fost martore la accident și care au încercat să dea o mână de ajutor.

D: Având în vedere ca eu am fost în al doilea echipaj SMURD cu medic care a ajuns la locul intervenției, prima impresie a fost de “haos” dar totuşi foarte bine organizat deoarece în urma triajului efectuat de primul echipaj știam exact care este situația şi de cine ne vom ocupa.

Cum te pregătești psihic pentru o asemenea intervenție?

B: Faptul că ne confruntăm atât de frecvent cu astfel de situații ne obligă să ne detașăm într-o oarecare măsură. Desigur că sunt cazuri care ne marchează inevitabil, însă faptul că ne concentrăm pe actul medical și că încercăm mereu să facem tot ceea ce depinde de noi atenuează cumva impactul emoțional.

D: E greu de zis. Consider că prin pregătirea continuă pe care o efectuăm alături de medici cu experiență, fie că este vorba de gărzi UPU-SMURD sau simulări de cazuri, antrenăm psihicul să fie pregătit pentru orice situație.

Ce a fost cel mai greu?

B: Cazurile de acest gen sunt printre cele mai solicitante, fiind vorba de politraume. E o luptă contra-cronometru, în care nu prea e loc de erori. Dar triajul victimelor, alocarea corectă a resurselor și coordonarea echipajelor au fost probabil sarcinile cele mai dificile, acestea revenind medicilor, cei care s-au asigurat ca intervenția să fie cât mai eficientă.

D: Din punctul meu de vedere ca paramedic, cel mai greu a fost faptul că în cazul acestui tip de accident cu victime multiple echipajul trebuie să se împartă şi să se reorganizeze la început, dar apoi în urma unei colaborări eficiente dintre echipaje diferite şi muncii în echipă situația se stabillizează.

Mulțumim fetelor pentru că faceți parte din serviciul nostru și că aduceți un plus comunității clujene prin munca, dedicarea și profesionalismul de care dați dovadă!